| 1.
|
DEOSEB'IT, -Ă, deosebiţi, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este altfel, care nu este asemenea (cu altul); diferit. 2. (La pl., precedând substantivul) Felurite, diverse. 3. Care iese din comun; neobisnuit, special. ♦ Distins, remarcabil. 4. Separat, despărţit. II. Adv. 1. Cât se poate de..., foarte. 2. În afară de..., pe lângă. - V. deosebi. Sursă
: DEX'98
( 62714)
- dante |
| |
| 2.
|
Deosebit ≠ analog, asemănat, asemănător, asemenea, identic, obisnuit, ordinar
Sursă
: Antonime
(70131)
- siveco |
| |
| 3.
|
DEOSEB'IT adj., adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. distinct. 3. adj. aparte. 4. adj. aparte, individual, neobisnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 5. adj. v. diferit. 6. adj. v. distinct. 7. adj. v. separat. 8. adv. aparte, separat, (pop.) deosebi, (fam.) basca. (~ de asta, i-a mai dat si ...) 9. adj. v. divergent. 10. adj. v. variat. 11. adj. ales, distins, rar, superior. (E un om ~.) 12. adj. v. eminent. 13. adj. v. important. 14. adj. v. admirabil. 15. adj. v. remarcabil. 16. adj. v. ales. 17. adj. mare. (I se face o ~ cinste.) 18. adv. v. foarte. Sursă
: Sinonime
( 180909)
- siveco |
| |
| 4.
|
deoseb'it adj. m.(sil. de-o-), pl. deoseb'iţi; f. sg. deoseb'ită, pl. deoseb'ite
Sursă
: DOR
(239111)
- siveco |
| |
| 5.
|
DEOSEB'IT adv. 1) În mod separat; despărţit (de alţii); aparte. 2) Extrem de; tare; foarte. 3) Afară de...; pe lângă... /v. a (se) deosebi
Sursă
: NODEX
(331316)
- siveco |
| |
|
|